Articole tematice

Simple detalii de viață. Cadrul citadin, între poveste și emoție

Vizitând obiecte de arhi­tectură cu valoare unanim acceptată și afirmată de-a lungul istoriei, se pot observa reacții multiple în fața minunăției detaliului, de la oameni care-și plimbă degetele peste suprafețe perfect finisate și își iau notițe (poți recunoaște astfel arhitecții dintr-o masă de oameni) până la simple exclamații mute, privirea neștiind ce să fixeze, interesul fiind poate dirijat în cu totul altă parte, urmând simțurile. Detaliul este, probabil, ultima redută care incită atenția și trezește imaginația arhitectului, probabil și datorită faptului că, paradoxal poate, calitatea unui gest major este dată, în cele din urmă, de calitatea celor mai mici părți care îl compun. Descompunerea nu alterează, însă, conținutul părților, acestea descriind întregul, la o altă scară. În acest sens, Dan Dediu observa faptul că “nu de puține ori lucrurile mici, detaliile, înrâuresc într-a­tât imaginea de ansamblu a unei structuri, de orice natură ar fi ea, încât ele devin emblematice pentru ethosul întregului” 1. În funcție de sfera de interes a fiecăruia, detaliul își schimbă, așadar, încărcătura simbolică. Percepția operează schimbări de scară, detaliul oferind în cele din urmă plăceri “vinovate” pur subiective, cu valențe și finalități atât de diverse. Puterea de a gândi detaliul, de a-l afla, de a-l identifica și interpreta este în sine o adevărată artă. The fascination that detail exerts over the architects is understandable. Carefully attentive about details they find their completeness of creation’s gesture, building and mere existence of their thought. Seeing architectural objects of recognised value and affirmed over the time one can notice multiple reactions gi­ven by the detail’s marvel, from people touching the perfectly finished surfaces and taking notes – you can recognize architects this way – to simple silent re­action, the eye being confused on what to stop at, the interest might be directed into a totally different part following different senses. The detail is, pro­bably, the last barricade that animates attention andawakens the architect imagination possibly because, and paradoxally, the quality of the major gesture is given ultimately by the quality of the smallest parts composing it. The decomposition does not alter the parts content, describing the whole at a different scale. In this sense Dan Dediu was observing that „very often, small things, details, are chaining the i­mage of a general structure by any nature to the extent that they become emblematique for the whole ethos1. According to each one interest sphere, the detail changes its symbolic charge. Perception ope­rates changes of scale and detail offers blameable delights that are purely subjective, with so different valences and finalities. The power to conceive the detail, to find it, to identify and interpret it is in itself a real art.
Citiți textul integral în numărul 2 / 2011 al Revistei Arhitectura. [gallery link="file" columns="4" orderby="ID"]