Valori arhitecturale transmisibile în Maramureșul istoric (1902 – 1981)

Conținutul acestei lucrări a fost realizat în urma unui contract cu Consi­liul Județean Maramureș, care, confruntându-se cu un val de construcții noi în zone cu un caracter tradițional identitar, a dorit un studiu despre specificitatea construcției de case care ar putea să devină baza pentru viitoare reglementări în domeniul contrucției de locuințe.

Intenția autorității maramureșene vine în întâmpinarea coagulării unor studii ce durează de aproximativ opt ani, pe care autorul, împreună cu o suită de asistenți de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj, o derulează în cadrul disciplinei de Compoziție arhitecturală cu studenții anului V, semestrul II.

Studenții, pe parcursul unui semestru, se deplasează în localitățile alese și, în baza unor cercetări in situ (schițe, desene, fotografii, măsurători, chestionare), în biblioteci sau arhive, alcătuiesc o analiză criterială a localității, a modului de locuire și a morfologiei locuirii sub aspect spațial, în baza unei teme. Apoi, pe baza arhetipului format, proiectează o casă nouă cu caracter identitar, recognoscibil maramureșean.

Scopul analizelor este identificarea caracteristicilor regiunii și stabilirea valorilor arhitecturale patrimoniale transmisibile.

Cartea este structurată în două mari părți: prima parte stabilește cauzele și caracteristicile identitare ale locuirii pe baza unei analize criteriale, iar a doua, pe baza unor arhetipuri volumetrice ale unor locuințe identitare, propune câteva proiecte de locuințe destinate a transmite valorile identitare ale zonei, în scopul continuității valorilor tradiționale în condițiile unui limbaj arhitectural actual.

Citiți textul integral în numărul 2 / 2011 al Revistei Arhitectura.